Click pentru a citi partea 1 a acestui articol.
Am terminat partea 1 a acestui articol cu 3 întrebări pe care orice misionar le are:
E necesar să spun cuiva despre nevoile mele?
Este în regulă dacă cer bani?
Sau poate e mai bine dacă mă rog și aștept răspunsul Domnului?
Răspunsul la aceste întrebări nu este unul care poate general aplicat, pentru că Dumnezeu lucrează în moduri diferite, așa cum vom vedea în câteva momente. Din păcate, sunt mulți care cred că dețin răspunsul corect, însă nu aplicat la viața lor personală, ci la viețile altora.
Atunci când vorbim despre misiune și despre strângere de suport, avem 3 exemple principale și 3 modalități diferite: George Muller, Hudson Taylor și D.L. Moody. Nu cred că există vreun creștin care să poată să nege influența acestor oameni asupra lumii, sau modul în care Dumnezeu i-a folosit și încă îi folosește deși sunt plecați de pe acest pământ.
George Muller
A trăit între anii 1805 - 1898 și este renumit pentru modul extraordinar în care Dumnezeu a lucrat prin viața lui. Este cunoscut faptul că George Muller a lucrat foarte mult cu copiii orfani din Anglia, și că pe parcursul vieții lui a îngrijit de peste 10.000. Mai mult decât atât, el a înființat 117 școli unde peste 120.000 de copiii au primit educație creștină.
George Muller a lăsat ca și moștenire un exemplu minunat de viață trăită prin credință. Muller a fost un om al rugăciunii, iar toată lucrarea pe care a avut-o a fost suținută doar prin rugăciune.
Chiar dacă mâncarea orfanilor era pe terminate, Muller refuza să spună altora despre această nevoie. El a considerat, și pe bună dreptate, că Dumnezeu poate purta de grijă deoarece e lucrarea Lui. Biografia lui este plină de exemple de credință și într-adevăr Dumnezeu a lucrat într-un mod excepțional el.
Credința lui George Muller era într-o continuă creștere, iar el petrecea ore în fiecare zi citind din Biblie și rugându-se. A ajuns, în ultimii săi ani, să citească Biblia de patru ori pe an.
Ca și orice alt misionar, și George Muller avea nevoie de bani, iar modalitatea lui a fost ”Doar Rugăciune”. El nu doar că nu cerea nimănui, ba chiar era împotriva cererilor de orice fel. La un moment dat el a spus că nu este destul ca să obții cele necesare lucrării lui Dumnezeu, dar că cele necesare trebuie obținute în modul în care Dumnezeu dorește. El a crezut că nu poate fi voia Domnului să ceri ceva celor necredincioși (el nu a cerut niciodată brutarului sau celui care aducea laptele), și nu poate fi voia Domnului dacă pui presiune pe cei credincioși. În alte cuvinte, George Muller a trăit și a făcut misiune bazându-se doar pe rugăciune!
Într-un an, el chiar a anulat o conferință în care era programat să dea un raport de misiune, pentru că nu a vrut ca cineva să creadă că bate apropos. Trebuie de adăgat aici că George Muller nici nu dădea nimănui vreun raport de misiune; el spunea tuturor ca să se roage, fără să ceară sa să ofere vreo informație.
Hudson Taylor
A trăit în perioada 1832 - 1905, și a fost misionar în China. Tot el este și fondatorul organizației OMF International. Taylor a stat 51 de ani în China ca și misionar, iar organizația începută de el a adus peste 800 de misionari care au început 125 de școli. Lucrarea lui a s-a extins în 18 provincii chinezești, a avut peste 300 de puncte de misiune, peste 500 de localnici implicați, iar mai bine de 18.000 de oameni s-au întors la Domnul ca rezultat direct al lucrării sale.
Hudson Taylor este cunoscut pentru dragostea lui mare pentru poporul chinez, și zelul puternic pentru lucrare. Deși era o practică neîntâlnită printre misionarii acelei vremi, Hudson Taylor a vrut să se facă ca și ei, adoptând chiar și îmbrăcămintea localnicilor.
Ruth Tucker a spus despre Hudson Taylor: ”Nici un alt misionar în ultimele 19 secole de la Apostolul Pavel nu a avut o viziune mai mare și un plan mai bine sistematizat pentru evanghelizare decât Hudson Taylor.”
Ca și în cazul lui George Muller, nimeni nu se poate îndoi că acest om al lui Dumnezeu nu a făcut lucrarea Domnului. Când vine vorba despre strângere de suport, însă, planul lui Hudson Taylor a fost puțin diferit față de cel al lui George Muller. Modalitatea lui era: ”Rugăciune și Informare”. Ca și Muller, însă, nici Hudson Taylor nu a cerut nimănui bani, însă el a a crezut că lumea trebuie să fie informată ca să se poată ruga și/sau să dea bani. Atitudinea lui Hudson Taylor a fost adânc bazată pe versetul din Matei 6:33: ”Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Pentru Taylor, acest lucru a însemnat că dacă există o nevoie, atunci el trebuie să se roage dar și să îi informeze pe alții.
Unii din vremea lui îl considerau agresiv atunci când își anunța nevoile pentru lucrare. Spre exemplu, în prima scrisoare de rugăciune din 1866, Taylor a specificat exact suma de bani de care are nevoie.
În practică, așadar, Hudson Taylor a acționat puțin diferit față de George Muller. El a crezut în ”informare completă, dar fără cerere”.
În ziua de astăzi, multă lume creștină ar vedea un astfel de misionar ca fiind cineva care ”bate apropos-uri”, și ar fi imediat discreditat.
Așa cum spuneam în partea 1, în special în România, bisericile nu sunt obișnuite cu conceptul de a da pentru misiune sau pentru misionari, deoarece până nu demult, noi doar primeam misionari. Atunci când un tânăr vine la amvon și spune că are nevoie de o anumită sumă de bani pentru a construi o școală sau o biserică, cei mai mulți dintre noi îl privim în mod suspicios și îl acuzăm că nu se încrede destul în Domnul. Dacă Domnul poartă de grijă păsărilor, oare El nu poate purta de grija misionarilor, fără ca ei să trebuiască să ”bată apropos-uri”?
Din păcate, pentru cei mai mulți, aceste versete scoase din contextul lor sunt doar o scuză pentru a nu fi generoși față de lucrarea Domnului. E mai ușor să găsim câteva versete care să ne susțină poziția, decât să dăm bani din buzunarul nostru. Cineva spunea că astfel de creștini încă nu au realizat că sunt doar administratori față de banii pe care îi au, și nu proprietarii lor. Un creștin care știe că e administratorul banilor, va încerca să îi folosească doar pentru scopuri care glorifică pe Dumnezeu, și care ajută la împlinirea Marii Trimiteri. Această ultimă poruncă a Domnului Isus nu este un sfat sau o opțiune, ci o prioritate pentru noi, biserica Lui aici pe pământ.
D.L. Moody
Dwight Lyman Moody a trăit între anii 1837 - 1899, și a fost un evanghelist și autor american, fondator al Institutului Biblic Moody și Moody Publishers (Tipografia Moody), printre altele, instituții care sunt active până în ziua de astăzi. Insitutul Creștin este unul de învățământ superior, iar de la începuturile lui și până astăzi, zeci și sute de mii de tineri au fost pregătiți pentru lucrare creștină în cadrul bisericilor sau organizațiilor creștine. Defapt, în fiecare an, peste 4.000 de studenți îi trec porțile, iar mulți dintre păstorii de astăzi ai bisericilor din State au absolvit la această școală prestigioasă.
Într-o societate aflată în plină decădere spirituală, Insitutul Biblic Moody își afrimă clar valorile și mott-oul:
Valori:
Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu
Centralitatea Bisericii
Valoarea și demnitatea omului
Prioritatea Slujirii
Practica Integrității
Responsabilitatea Ispravnicilor (administratorilor).
Motto: ”Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n'are de ce să- i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.” 2 Tim. 2:15
Moody a scris câteva zeci de cărți, iar una dintre cele mai cunoscute lucrări se întinde pe parcursul a 26 volume, și conține sute de predici și articole despre rugăciune, cer, trăire creștină și un studiu al celor mai importante personaje biblice. A mai scris devoționale, notițe pe marginea Bibliei (Moody Bible) și studii complete de la Geneza - Apocalipsa.
Spre deosebire de Muller și Taylor, Moody a crezut că este în datoria lui nu doar să se roage și să informeze, ci și să ceară. Modalitatea lui a fost ”Rugăciune, Informare și Cerere”. El spunea la un moment dat: ”Îmi demonstrez credința atunci când mă duc în fața oamenilor și le spun despre nevoile lucrării lui Dumnezeu și apoi le cer să dea”. Și chiar așa a făcut.
Lyman Abbott, un prieten de-al lui Moody, spunea despre acesta: ”Secretul lui constă în credința lui sinceră că toți banii aparțin Domnului, și că pot fi obținuți pentru lucrarea lui Dumnezeu, dacă cel care cere știe ce trebuie să facă”
Așa cum observați, când vine vorba de lucrare creștină și de strângere de suport, nu am doar un singur exemplu, și nici nu putem să spunem că unul dintre ei e greșit. Dumnezeu lucrează în moduri diferite prin oameni diferiți, iar noi nu suntem chemați să îi copiem pe mai-marii noștrii care au trăit înaintea noastră. Moody a fost unul singur, la fel și Hudson Taylor, însă exemplele lor ne-au rămas. Dumnezeu a lucrat prin fiecare din acești trei în moduri minunate. Pentru Muller, rugăciunea a fost îndeajuns, iar Dumnezeu a fost glorificat prin modul în care rugăciunile lui au fost ascultate. Pentru Taylor, rugăciunea nu a fost îndeajuns, el a considerat că e datoria lui și să informeze pe alții. Dumnezeu a fost glorificat prin faptul că mulți misionari au ajuns în China. Cuvântul Domnului a fost proclamat iar lucrarea continuă să funționeze și astăzi. Pentru Moody, rugăciunea și informarea altora nu a fost deajuns, el a știut că Dumnezeu vrea să îl folosească și prin cererile pentru bani și suport material. Dumnezeu a fost glorificat și în acest exemplu, iar astăzi mii de tineri creștini au un institut biblic în care să învețe Cuvânul și mai apoi să fie de folos bisericilor și misiunilor. Mai mult, probabil mii de vieți sunt schimbate în fiecare an prin intermediul cărților creștine și a studiilor lui Moody.
Revenind la primele 3 întrebări,
E necesar să spun cuiva despre nevoile mele? Răspunsul se află la Dumnezeu, și la modul în care El dorește să te folosească pentru gloria Lui. Muller a acționat într-un fel, iar Taylor și Moody într-altul. Imporant este ceea ce Dumnezeu ne cere, ca și lucrători!
Este în regulă dacă cer bani? Din nou, Dumnezeu știe cum vrea să te folosească. Moody a considerat că e necesar, dar Muller și Taylor nu. Toți au fost folosiți de Dumnezeu, și toți au găsit voia lui Dumnezeu. Dacă Domnul a vrut ca Moody să ceară, mă întreb ce fel de misiune avea el acum dacă îi era rușine să facă acest lucru?
Sau poate e mai bine dacă mă rog și aștept răspunsul Domnului? Rugăciunea este partea cea mai importantă în orice lucrare, și toți 3 au înțeles acest lucru. Muller a considerat că rugăciunea este destul, dar ceilalți doi au mers cu un pas, respectiv 2, mai departe.
Oricare ar fi metoda pe care un lucrător o va folosi, adevărul este că tot Dumnezeu aduce binecuvântarea, și tot Dumnezeu poartă de grijă. Dacă El S-a folosit de niște corbi pentru a-l hrăni pe Ilie, oare de ce nu se poate folosi de oameni astăzi? Duhul Sfânt, la rândul Său, alege de multe ori să lucreze pe baza a ceea ce știm, de aceea informația este atât de necesară. Din cauza răcelii din creștinism, foarte mulți astăzi nici nu își dau seama că tot ceea ce au, au de la Dumnezeu, iar El alege de multe ori să se folosească de lucrători pentru a-i trezi la realitate, și pentru a le readuce aminte de importanța evanghelizării lumii.
Haidem ca fiecare dintre noi să nu căutăm motive ca să nu ascultăm de Cuvântul Domnului, ci mai bine să ne rugăm Lui ca El să ne dea lumină cu privire la modul în care să ne implicăm în Marea Trimitere.
Sunt, deci, misionarii cerșetori? Cred că răspunsul depinde de atitudinea fiecăruia cu privire la lucrare, la dărnicie și la bani.
Rugați-vă pentru noi!
Rugați-vă pentru Malawi!
Etichete: lucrare, misiune, suport financiar
